Acuma 25 de ani plus

Mami, eu cand am sa fiu mare?, intrebam eu acum 25 de ani +/- 2, 3 ani.

Atunci cand in fiecare dimineata ma trezeam doar cu grija ghiozdanului nefacut pe care il burduseam cu caietele in coperti rosii pentru curat si cele albastre pentru maculatura, manualele invelite si ele in hartii multicolore cu eticheta pe care scria mama frumos numele si clasa I, II, III, IV A, scoala nr....
Penarul chinezesc cel roz primit de la Mos Craciun, cu o fetita care iti facea cu ochiul cand il inchideai cu un mic CLANTz de la magnet.
Stiloul cu penita de aur pe care l-am pierdut intr-a cincea si am plans 2 saptamani dupa el si jeleam de parca toata viata mi se curmase brusc si nu mai aveam motive a trai.
Carnetul de note pe care il aratam atat de mandra mamei de cate ori mai luam un zece. Ma mir cum de nu am plesnit vreodata de atata mandrie sau bucurie. Ca sa nu mai spun cum taceam malc si il ascundeam in cel mai intunecat loc al biroului cand luam o nota nedemna de mine - cum a fost primul meu 4 - intr-a cincea, la mate, ca alergam prin clasa exact cand a intrat proful. Norocul meu ca a fost trecuta doar in catalogul provizoriu. Va dati seama ce m-a marcat daca o tin minte si acuma... Dupa 25 de ani plus...

Imi amintesc de tiganca grasa de la coltul scolii de la care cumparam ciunga si acadele. Ciunga TURBO cu surprize. Faceam schimburi cand puneam mana pe o dublura. Ce mai negocieri erau acolo... adevarati oameni de afaceri.

Imi amintesc cum in fiecare dupa amiaza de vara, fugeam in statie la 74 la chioscu de inghetata si cu cata placere savuram o vafa sau o inghetata in forma de unt, un pic verzulie si care parca se chema POLAR. Asta tin minte ca nu se gasea in fiecare zi.

Sa mai pomenesc de regula de aur? Ca in fiecare duminica facea mama cate o minunatie de prajitura: zi si noapte, alba ca zapada, cornulete cu gem facut in casa de mamaia, negresa (asta era doar de sarbatori), cozonaci (la fel, de zile mari), chec, crema de zahar ars (preferata mea), placinta cu gem si nuci (o improvizatie cand nu se gaseau altele), torturi sau mai stiu eu ce.

Alergam ca bezmeticii pe scari de ieseau vecinii speriati si ingrijorati ca se darama blocul. Si ieseam afara ca sa jucam coarda, elasticul, frunza, sotronul, campionatul cu castelul, carti, remi (il scriu cum credeam eu pe vremea aia), sa ne etalam colectiile de carti de colorat, timbre sau surprize de la gume sau mai stiu eu ce jucarii ne mai cumparau ai nostrii.

Ce sa mai... Long time, no seen. Am crescut mare. Cum suna toate astea pe langa am de platit rata la masina, rata la credit, telefoanele, curentul, am lovit masina, ce mai mananc si ce mai gatesc, unde si cand imi petrec concediu, am bani sa imi petrec concediu?, suna alarma, fa cafeaua, nu mai e cafeaua, cumpara cafeaua, pleaca la servici, vino de la servici, iar e luni, o, ce bine ca e vineri, e tarziu, sunt obosita, ma doare spatele, trebuie sa mai imi fac si eu niste analize ca sa verific daca mai sunt intreaga la minte si la corp (from the value point of view), unde naiba sa imi fac analizele ... etc etc ETC

De stiut, acesta nu este un post de (la) deprimare. Este doar un post de visare. La trecut.

Dar mami, de ce m-am facut mare?