Daca nu imi citesti blogul, te sparg la bot!!! Iti scriu cu o saptamana inainte ca sa ma asigur ca nu ai nici o scuza. Nu am sa iti spun decat cateva "randuri".
In primul rand te rog sa ma bifezi sub lista de copii cuminti caci eu am fost foarte cuminte anul asta. Pe bune! Chiar daca nu am facut mai nimic din lista de lucruri bune, zic eu ca am facut totusi un lucru bun si anume ca nu am facut nici un lucru din lista cu lucruri rele. Suna paradoxal chestia asta cu am facut ce nu am facut. Dar suna bine!
In al doilea rand vreau sa iti spun ca mie imi place foarte tare ca existi chiar daca nu existi. Fiind tu doar rezultatul unei campanii publicitare a unei mari companii de bauturi carbogazoase nocive si nesanatoase (nu dam nume, persoane importante), pot sa spun ca ai reusit sa te mentii foarte bine de-a lungul ultimilor cateva decenii in inimile si sufletele noastre, a celor care nu am uitat sa mai fim copii si care mai visam inca sa ne indeplinim visurile ce le aveam la acele vremuri.
In al treilea rand sa stii ca m-as supara foarte tare daca nu ai mai exista. Nu stiu cum se intampla dar in toata perioada asta premergatoare sosirii tale, lumea este mult mai buna, copii mult mai fericiti (si mult mai cuminti - amenintarea ca nu mai vine mosul este extrem de eficienta, chiar si in cazul meu), oamenii mari rad si se comporta ca niste copii haiosi si haotici, economia prospera si mesele sunt bogate (chiar si pe vremuri de criza). Mai nou, mai si ninge ... ca sa nu ti se agate sania in vreo groapa de trotuar. Deci pe bune, chiar nu ai nici o scuza sa nu vii!!!
In penultimul rand (si asta crede-ma, este cel mai important rand) te rog frumos sa nu lasi copii sa afle ca tu de fapt, nu esti (va fi micul nostru secret, bine?). Mie mi se pare ca atunci cand se afla adevarul despre tine, se cam termina copilaria. Asa, un pic. Caci eu sper ca ea nu se termina niciodata. Si sa stii ca ti-am cumparat si prajiturele; am sa le pun sub bradut ca sa gasesti si tu ceva acolo, nu numai noi cei care d-abia asteptam sa vedem ce ne aduci.
In ultimul rand (asta este de fapt cel mai important), eu te astept cu orice. Si te voi astepta in fiecare an. Si nu am sa te las sa dispari niciodata chiar daca polul ala glaciar unde locuiesti tu, se topeste razant si se apropie de noi cu viteza luminii nocturne.
Sa vii, Mos Craciun! Sa vii!
Cu drag,
un calator (doar putin altfel, mai mult in timp decat in spatiu)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu