Invidia trezeste monstii...

... din noi. Sau monstrul, ca e suficient si unul.
Asta ca sa mai zic si eu una alta ca am tacut prea mult.
Am vrut sa postez despre toamna dar pana si toamna a trecut.
Am vrut sa postez despre aeroport a nu stiu cata scena ca binenteles ca nu am ratat-o. Pe foarte scurt, am zburat 6 ore in loc de 2. Ca asa se face la noi, la romani. Cand trebuie sa mergi spre sud intai faci o escala neanuntata prin nord... anuntata de fapt, la check-in. Si iti mai raman si bagajele in nord.
Am vrut sa mai postez si despre aeroport a nu stiu cata plus una scena pe care tot nu am ratat-o pentru ca am ratacit hai hui prin orase straine. Asta daca iti lasi destinul pe mana gps-ului - increzator si naiv cum esti... ce mai conteaza.
Cred ca sunt propria piaza rea a zborurilor. A mea si a celor care ma mai insotesc din cand in cand(saracii de ei, nu stiu in ce se baga).
Ma intreb ce va mai urma. Ca urmeaza iar sa zbor peste vreo 3 saptamani. O sa il intalnesc pe Mos Craciun? Poate asa o sa aterizez cu sania :)

In fine, ca sa revin si ca sa nu fac mai multe posturi intr-unul, asta este ultima concluzie de viata sociala. Invidia trezeste monstii din noi.
Suntem animale sociale, din pacate in sensul rau de cele mai multe ori. Socializam ca sa ne povestim pe noi, sa ii ascultam pe altii, sa se afle ce am mai facut noi dar musai si ce au mai facut altii, sa barfim, sa judecam, sa ne implicam agresiv si neinvitati in vietile altora. Ne hranim din povesti, ascultam stiri, citim carti ca sa visam cu ochii deschisi vietile altora (SF sau doar F).
Nu apreciem niciodata ce avem decat cand nu mai avem dar apreciem intotdeauna subiectiv ce au altii. Sau ce nu au.
Si le mai putem puncta pe restul. Egoismul, invidia, gelozia (nu, gelozia este dintr-un alt film, nu isi are locul aici), sa moara si capra vecinului, de ce eu si nu altii, de ce mie si nu altora, n-am noroc, a avut noroc, are noroc, de ce nu am avut atunci mintea de acum, de ce nu am acum ce am avut atunci, n-am timp deloc pentru mine dar am timp pentru a-i analiza pe altii. De ce nu am si eu parte de asa ceva? De ce nu am eu ce are altul?
Eu, de exemplu, as vrea acum sa mai am forta, energia, visurile si planurile de pe la 18 ani. Cel mai mult, as vrea sa mai pot sa visez visurile de la 18 ani. Varsta aia cand esti atat de pierdut si topai aberant prin viata cu capul sus, dornic sa se dea de toti peretii pe care ii intalneste in cale. Atunci visam sa fiu deja mare. Cu toata viata aranjata si fara tumultul (am o vaga impresie ca acest cuvant nu exista dar suna prea bine) varstei de atunci. Deci eu ma invidiez pe mine insami. Acum, pe cea de atunci si atunci o invidiam pe cea de acum. In fine, atunci mai aveam o scuza - eram mica si proasta. Acuma... na, ce scuza sa mai imi acord?

Cred ca ma aberez.
Mie imi trebuie doua titluri - pretitlu si posttitlu pentru ca titlul nu prea se pupa cu tot. Dar de la el am pornit.
Anyway,

Postitlu:
Invidia trezeste monstii... (sau postul 5 intr-unul)

Si de final, cuvantul exista.