Da' pe tine cum te cheama?

Va mai amintiti de cate ori ati pus intrebarea asta prin parcuri, la gradinita, poate chiar la scoala prin primele clase de gimnaziu (ca mai tarziu nu se mai putea) in anii dinaintea tineretii?

Aceeasi intrebare am auzit-o si eu la un moment dat trecand razant pe langa un parc de copii. Eu treceam razant pentru ca eram adancita in ganduri patetice si sumbre (despre credite e vorba). Intrebarea era adresata de o fetita mica unei alte fetite. A venit si raspunsul prompt si concis si dupa ce si-a spus numele, fetita intrebata a si continuat: "Vrei sa fi prietena cu mine?"

Eh, acuma picture this: noi, astia marii si maturii si inteleptii intrebandu-ne asa cam peste tot peste unde ne ducem: "Da' pe tine cum te cheama? Vrei sa fi prieten(a) cu mine?".

Si ma refer la absolut peste tot pe unde ne ducem: in parcuri cand alergi disperat cu rolele, poate nu se mai tin gandurile dupa tine la viteza asta, in mall-uri, in magazine cand intri si iti cumperi o fustita si ai pleca de acolo cu un numar n de vanzatoare prietene cu tine, la facultate, in banci sau administratii publice cand iti vine sa le izbesti pe functionare cu capul de pereti ca poate asa ar intelege ca tot limba romana o vorbesti si tu si nu esti surd la zbieretele lor, la servici cand vine cate un/o coleg/a nou/a, in spitale cand astepti ore interminabile ca sa te bage cineva in seama si te razvratesti inutil impotriva sistemului de spaga (caci tot acolo ajungi, cand cedezi nervos), pe strada si in trafic, la intersectiile alea super aglomerate cand deschizi geamul si in loc sa injuri furios, iti faci prieteni pe viata (sau pe trafic, depinde de compatibilitate)... si tot asa.

In toate contextele astea sociale care ne inconjoara cum ar fi sa incepi exact asa toata conversatia: "Da' pe tine cum te cheama? Vrei sa fi prieten(a) cu mine?"