Intotdeauna m-am intrebat ce as face daca brusc as afla ca maine nu va mai veni.
Chiar asa... daca ai stii ca mai ai doar 24 de ore de trait, ce ai face? Asa, ca de final. Eu chiar nu stiu. Cred ca atat de mult m-as gandi la ce sa fac mai intai, ca m-as trezi la finalul celor 23 de ore si 59 de minute ca nu am facut nimic. M-as consola si am sa imi zic ironic ca o las pe maine - chiar acel maine care nu mai exista. Mai trist este ca nu stiu nici macar ce as regreta mai mult.
Dar chiar nu stiu ce as face. Poate ca m-as aseza pe un colt de banca, m-as privi cu ochii mei subiectivi si mi-as plange de mila. Poate i-as spune unui cunoscut ca sa am si companie la plansul de mila. Sa fie si cu ochi obiectivi.
Sau mi-as cheltui toti banii pe obiecte perisabile si cu termen de valabilitate de maxim o zi. Sau poate m-as duce sa donez toti banii... nu, aici sunt doar ipocrita, nu sunt o fire filantroapa, as putea spune ca un pic prea egoista.
Poate mi-as suna prietenii si rudele ca sa vorbesc cu fiecare in parte pentru ultima oara. Dar asta mi-ar lua 24 de zile, nu de ore so it will be a waste of time. Si ce sa le zic? Have a nice life? Ha! Ha!
M-as duce pe un varf de munte sau in largul marii? Sau doar intr-un mall :)
Asta in contextul in care eu sunt un foarte prost organizator si cam niciodata nu ma incadrez intr-un timp dat t. Si in general, mai mult ma organizez decat sa fac. De cele mai multe ori, cand incep sa ma plictisesc de atata organizare, incep sa ma bazez pe intuitie (binenteles, feminina de natura ei si asta spune tot).
Cred ca m-as intrista si as regreta toate lucrurile pe care puteam sa le fac dar nu le-am facut constransa de context, reguli, proceduri, interdictii si prejudecati mai mult sau mai putin sociale. Ca nu le-am facut deloc sau ca le-am facut doar pe jumate, ca nu le-am facut la timpul lor si in spatiul meu. As regreta chiar faptul ca tocmai acuma m-am trezit sa le regret. Poate m-ar consola gandul lucrurilor pe care totusi le-am facut - din nebunie, din teribilism infantil, matur sau de masa, din pasiune, din intamplare sau pur si simplu din chef.
Habar nu am ce as face daca maine nu ar mai veni.
In final, cred ca m-as urca in primul taxi intalnit pe strada si i-as urla in urechi taximetristului: "TU DI ERPORT!". Tot mi-e mie frica de avioane. Poate cade si scurtez brusc ultimele 24 de ore...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mi-as mai lua un iPhone.
RăspundețiȘtergereMi-as lua MacBookPro.
As fura un Ferrari (inca nu imi permit, dar lucram la acest aspect, asa ca asta cu ultimele 24 de ore sper sa vina mai tirziu un pic sa nu devin infractor pe ultima suta de metri, sa am Ferrariul si restul de actiuni de la acest punct), as trage o liniuta pe Kiseleff, apoi direct la Bamboo (sau Gaia sau Fratelli sau si mai bine in toate) si apoi babardit pitipoance (scuze de limbaj, stiu, sunt proaste ca noaptea dar in ultimele ore de viata nu stai la discutii filozofice).
Bungee jumping din elicopter.
Sarit cu parasuta (nu cu aia de mai sus) din avion.
Scos toti banii din banca, umplut cada cu ei si facut baie in ei (evident ca si partea cu Ferrariul lucram la acest aspect, daca nu vindem tot si tot facem baie in bani).
Asteptat sfirsitul intre bistari
THE END
Cum sunt lasa de fel, cu toata sinceritatea din lume, cred c-as plange de mama focului, cu lacrimi imense, din tot sufletul. N-as apuca sau indrazni sa mai fac nimic de frica; as regreta tot ce-am facut pana atunci, as regreta c-am facut altceva in loc sa petrec mai mult timp cu cei pe care-i iubesc, ca n-am spus ce cred eu ca trebuia spus, ca n-am ce sa las in urma... Poate-as manca un Snickers... :)
RăspundețiȘtergere