Citesc al doilea Murakami

Da.

Pe primul l-am terminat. M-a cam lasat balta. Nici nu am gasit pasajul ala bun de postat si nici nu s-a terminat ca un film comercial cu happy end si asta m-a enervat, binenteles. Plus ca a vorbit mult de tot japonezul meu, si scriitorul si personajul, pana sa se termine. N-am inteles prea multe. Dar mi-a placut mult. Dar pot sa mai adaug o categorie de citeala pentru acest stil: gripa. Da, da. E o carte buna de citit cand ai gripa (din regnul animal sau nu) si iti fierbe creierul. Tu poti sa il mai aerconditionezi putin cu un capitol, doua de japonez.

Padurea norvegiana este pentru mine ca un fel de "continuare apriori" (paradoxal) a cronicii. Pare ca japonezul meu, personajul principal din cronica, nu a plecat inca si in caz ca nu spusese suficiente, mai continua si aici. Acelasi stil, acelasi ritm, acelasi pas. Doar ca s-a stabilit intr-un singur univers (in sfarsit!!!). Asta al nostru. Nu mai plecam prin vise si istorii. Adica e si aici cu o poveste petrecuta acum ceva zeci de ani dar e mult mai usor de digerat si urmarit. Cei de la New York Times whatever nu isi mai dau cu parerea. Probabil ca s-au obosit suficient cu cronica... De data asta, sunt altii care spun chestii dar nu mi se par asa importanti ca niuorchezii. In fine, chestie de gusturi...

Mi-amintesc ca in cronica m-a intristat un nene batranel care simtea nevoia sa isi povesteasca experientele de razboi. Te cam trec fiorii. Nu iti poti imagina ca exista atata rautate si atata violenta la un moment dat intr-un anumit colt al acestei lumi. Preferi sa te gandesti ca totul se intampla doar acolo, in carte, si ca nimic din ce se scrie nu se bazeaza pe fapte reale. Si ca orice asemanare cu realitatea este de-a dreptul si pur neintamplatoare. Dar nu e asa. Of.

Din cate am citit pana acuma din padure, da, isi merita titlul melodiei Beatles-ilor. De altfel este primul lucru la care te gandesti cand citesti titlul. Si gandesti bine. Caci asa si continua. Parca este cartea cantecului.

Ce imi place: citind cartea asta, brusc te simti tanar - Beatles, ani de studentie, joburi cu juma de norma ca sa te intretii si cu banii si cu scoala, dragoste nebuna, timp...

Am mai gasit una printre cartile pending de citit - Iubita mea, Sputnik.

Cam atat... murakamia mea continua.