Aeroport - scena 1 - scena cu herente(am scris direct cum se citeste)

Ia uite-ma pe mine carand pe una bucata brat una bucata geanta si pe alta bucata brat alta bucata geanta. Mai mare si mai grea.
Tot eu trec pe langa una bucata televizor(plasma, lcd sau ce o fi) care ma anunta de unde pot sa iau urmatorul avion, adica gate-ul.

Location where I can see myself - un aeroport. De unde vreau sa ajung pe un alt aeroport ca un purice care tocmai si-a facut plinul si tusti zburdalnic in cautarea fericirii pe un alt aeroport.

Ia uite-ma pe mine acum privind disperata pe una alta bucata televizor(plasma, lcd sau ce o fi) cu ochii cat cepele si intrebandu-ma daca altitudinea mi-a afectat atat de rau viziunea, creierul, neuronul sau ochiul care citeste doar atat CANCELLED. As fi vrut sincer sa imi afecteze una din cele enumerate decat sa mai trec prin ce am trecut after.
Dar nu... cum se intampla de obicei, nimic din ceea ce iti doresti, nu ti se intampla fix atunci. Si da, ele adica toate zboarele erau CANCELLED. Ce nu intelegi?
Sa va mai spun? Asta s-a intamplat la 5 minute dupa ce am aterizat eu. A? Va dati seama ce bine ar trebui sa ma simt? M-au asteptat pe mine ca sa ajung acolo... oh la naiba ... ce dragut!!!

Bun... nu ma insala privirile. Si asta nu pentru ca m-am convins eu de buna voie si nesilita ca inca mai sunt intreaga la cap ci tot puhoiul de lume (alias sute/mii de oameni) care mergeau frenetic in jurul meu sau care incotro precum furnicile dintr-un musuroi de-al lor. Doar ca daca la furnici s-a determinat ca exista o organizare care tinde spre societatea perfecta, in cazul asta organizarea a tins spre haosul perfect. Si l-a si atins.

Si uite-ma iar pe mine cum ma asez la o prima coada la un loc cu alti o mie de oameni, incercand sa pun mana pe un the next flying ticket.
Si uite-l si pe el, herente (am sa zic direct asa, ca e mult mai sanatos) cum se apropie de mine (cum naiba m-o fii nimerit, nu stiu) si intrebandu-ma intr-o romaneasca neaosa cu accent de Husi: Da' di shie stati la coada asta? De ce nu i-oi fi raspuns: Pai ce sa fac si eu ma nene, cand ma plictisesc acasa, vin si stau pe la cozi prin aeroporturi ca in astea strainesti e marfa... iti mai dau si cate o apa pe gratis sau poti sa iti iei si cafea (la naiba!!!) pe gratis. Dar nu... i-am explicat frumos si cuminte ca asa se face cand ti se anuleaza un zbor. Insisti sa pleci spre aceeasi destinatie numa ca iti mai trebuie si un bilet care sa modifice modificarea.
Pai si she facem? (pai nu-ti spusei?!?!?) Si tot el: Ia vedeti dumneavoastra colo ca mai zishe unul ceva in engleza ca eu nu prea le am cu astea.
Si plec sa vad ce zice nenea in engleza.
Si el, hopa dupa mine. Si tot asa cateva ore.

Mai tarziu:

Si locuiti de mult acolo? (acolo fiind destinatia mea finala, misiune imposibila 15)
Nu nu - ma duc pentru prima data.
Aa... pai eu ma duc demult acolo. Am un biznes acolo. Uitati cartea mea de vizita, in caz ca ne pierdem prin aeroport sa ma puteti suna.
La naiba, avem si carte de vizita. Cat de profi!!!
Da, sigur... imi venea sa ii raspund. Si nu ne mai putem juca de-a v-ati ascunselea?!? Of of...

Iau cartea, o bag intr-un buzunar si plec... incercand cu disperare sa il pierd, sa ma piarda si sa never ever meet again. Dar nu am norocul asta vreo doua ore. Si mai vorbim cate una alta cu accent moldovenesc pe alaturi.
Si cine spune ca fumatul omoara, se insala amarnic. Caci mi-e mi-a salvat viata. Pentru ca in disperarea mea de a gasi un loc unde sa pot fuma, reusii sa il pierd. Bine, solutia a fost una singura - iesi mataluta (adica eu) frumos afara din aeroport, pe usa aia de se invarte monoton
si acolo poti fuma nene pana ti se inegreste si cealalta jumatate de plaman, daca nu o fi deja. Asa ca hip hip ura - sunt si afara, sunt si cu tigarile in mana si mai sunt si cu un herente in minus.

Uitai eu sa va spui ceva, ca nu lipseau ghiulul de o tona, lantul gros de un deget, ciocatele, geaca de piele maro, diplomatul negru(sau maro... chiar nu imi mai amintesc).

Buun... imi las jos ambele genti, ma asez pe o piatra rece, imi aprind o tigara, trag cu putere din ea, dau sa iau telefonul din buzunar si (binenteles) scot carticica mica de vizita.
Si uite asa, aflu eu intr-un ras isteric si necontrolat ca am avut deosebita ocazie sa il cunosc pe herente closca din husi, judetul vaslui. Closca, adica tanti aia care sta pe oua multe zile. Are firma de constructii cu adresa la yahoo.

Eh, cat de nebuna poate sa fie viata asta si cat de mult misto poate sa faca ea de mine? Cum ai mai putea sa te mai superi in astfel de conditii?
Daca reusesti sa nu o iei razna, razi nene sanatos, cat te tine gura ca mai bine te distrezi decat sa te enervezi. Pai nu-i ashe?

Trebuie sa adaug si asta: orice asemanare cu realitatea nu este pur intamplatoare, chiar asa a fost.