Intr-un cubicul de fumatori. De fapt ar trebui sa ii spun un cubicul de fumatoare. Caci scena ce urmeaza are doar doua reprezentante feminine: eu si Francesca. Francesca from Italy. De cate ori imi aduc aminte de ea, imi vine sa vorbesc asa mult si tare cu accentul lor specific italian:
Hey cAra mIIIa FranCEsca, from Iiiitaly, como stai? Oooo, tuTTo bene? ... and so on ca altceva nu mai stiu si nu as face altceva decat sa reproduc cuvinte pe care le-am auzit doar din zbor si
nu le inteleg; ca atunci cand eram mica si cantam cantecele lui Michael Jackson numai la refren si atunci numai cu niste cuvinte proprii si personale. Caci nu se inventasera inca. Nici atunci, nici acum. Damn it!
In fine. Revenim. Cubiculul este ocupat deocamdata doar de mine. Eu stau intr-un colt, foarte fericita caci uite ce mod civilizat si nederanjant s-a gasit si pentru amaratii de noi, fumatorii, sa ne mai scurtam o leaca viata. Deci sa stati linistiti, voi cei care fumati, ca mai in toate aeroporturile existe astfel de cubicule si nu se mai supara nimeni pe noi ca deranjam si nici noi nu ne mai suparam ca suntem lipsiti de elixirul vietii. Fiecare cu lumea lui. Doar ca nimeni din aeroport nu stie sa iti spuna unde sunt astfel de camere. Trebuie sa le descoperi singur. Probabil ca asa e mult mai aventuros. Nu-i nimic, eu am avut timp suficient.
In fine, se deschide usa si intra ea... Francesca. From Italy.
Hi, do you know English?
Yes.... (Daca mai stau mult pe aici, am sa incep sa si gandesc in engleza). In acelasi timp purcoi de alte ganduri in mintea mea: nu nu... spune ca nu. Bzzzzzzzzz - wrong answer!
Si indeed, era un wrong answer. Sa va spun? 2 ore a durat sa aflu toata povestea vietii ei - a lui Francesca from Italy.
Am sa ii spun povestea in romana caci pana si traducerea devine obositoare:
Este de undeva de langa Napoli (un satuc foarte linistit si frumos), are in jur de 35 de ani (mi-a zis numarul corect doar ca l-am uitat eu intre timp), este casatorita, are 2 fetite, o sora (Laura) si doi parintii care o iubesc foarte pe mult.
Lucreaza pentru nu stiu ce mare organizatie (ONG) si preda limba engleza copiilor de pana la o anumita varsta. Ea a fost acum la o reuniune undeva pe la Praga, care este un oras
foarte frumos. Si dupa ce a fost la Praga, a fost sa isi viziteze si sotul care lucreaza de cateva luni undeva in Germania. Construieste barci si este foarte bine platit. A ajuns sa munceasca in Germania datorita crizei caci acolo unde lucra el in Italia s-au facut restructurari dar acuma este mult mai bine platit.
Dar vedeti voi, sotul a anuntat-o acuma, cand sa se desparta pe aeroport ca el ar cam vrea sa divorteze pentru ca nu ii mai suporta starile ei de depresie plus ca de cand a plecat de acasa, si-a regasit libertatea si se simte foarte bine asa cum e acum. Cum va putea ea sa se intoarca acasa si sa le spuna fetitelor ca tata nu se mai intoarce?
Dar stati sa mai vedeti ca i-a dat ei credit cardul lui la care nu mai stie codul si s-ar putea sa nu mai aiba nici macar cum sa ajunga pana acasa ca ea caci de la Napoli trebuie sa ia un autobuz la care nu stie daca poate plati fara sa i se ceara codul. Dar le-a cumparat fetitelor doua ghiozdanele (le-am si vazut) pe care le-a platit cu credit cardul si nu a fost nici o problema pentru ca nu i-a cerut nici un cod.
Si mai vedeti voi, nu mai are nici credit pe cartela de telefon si nici nu are cum sa isi anunte familia si nici ei nu mai au cum sa o sune pentru ca daca nu mai are deloc credit si este plecata in alta tara, se taxeaza si cum ea nu mai are credit nu mai are nici cum sa sune si nici cum sa fie sunata (asa imi explica, cu lux de amanunte, in detaliu si nu o singura data).
Dar, revenind, ea nu intelege de ce sotul ei se poarta acuma asa ca doar ea a mai fost o data mai acum ceva timp in vizita la el si au facut dragoste cu pasiune dar azi noapte a intervenit problema si el nici nu a mai vrut sa o tina in brate. (mrrrrrrr)
Si de ce i se intampla ei toate astea? Ca ea stie ca sufera de depresie iar el i-a spus in nenumarate randuri ca nu ii mai suporta crizele ei de depresie si tristete dar cum o sa
poata trai ea fara el, el care a fost singurul barbat din viata ei si cu care este impreuna de 15 ani?
Dar stati sa vedeti, in caz ca nu imi impartasise deja, el i-a dat ei credit cardul si nu isi mai aminteste codul si cum o sa afle ea codul ca doar la banca este trecut pe numele lui si ei mai mult ca sigur ca nu o sa ii spuna nimeni codul si ca nu stie ce si cati bani mai are pe el si cum o sa faca sa ajunga acasa ca la autobuz sigur nu o sa poata sa plateasca cu un credit card.
Pe care i-l daduse sotul ei, care a anuntat-o ca ar cam vrea sa divorteze pentru ca nu ii mai suporta crizele de depresie dar ca se mai gandeste si ca daca ea isi revizuieste atitudinea, poate se razgandeste si poate ca o sa se intoarca intr-un final acasa. Ca doar eu inteleg, ca doar sunt si eu femeie si simt si eu ce simte si ea si imi dau seama cat de greu i-ar fii fara sotul ei. (mrrrrrrr)
....... (nu mai pot) ............
WHAT'S WRONG WITH THESE PEOPLE????
vineri, 11 iunie 2010
luni, 7 iunie 2010
Aeroport - scena 2 - scena cu canadianul care nu este canadian
Stau la o coada in forma de ciorchine. Asa se practica in aeroporturi.
In strainatati, in vremuri de criza si haos social, coada nu are forma unei linii continue si armonioase ci stam toti intr-un talmes balmes in forma de ciorchine, lipiti unul de celalalt ca sardinele din cutie si ne uitam disperati cat mai avem pana in fata sau pana ne baga cineva in seama.
Langa mine, un nene care pare indian (or something similar). Aflu mai tarziu ca sta in Canada. Why am I not surprised?
Doar ca nu stiu de ce nenea asta vorbeste mult. Cu oricine si orice. La un moment dat ma vede si inevitabilul se produce. De ce???
Hi.
Hi.
(de ce???)
Where were you travelling?
(de ce???) bla bla bla
I see. Well, I was travelling with my wyfe back to Canada. You know we have been in holidays all over Europe and I told her that this vulcano will ruine our vacation but she didn't beleive me and here we are now stuck in this city. If she would have listen to me, now we were back home but no, she wanted to see also this and that to go there and everywhere but lucky us, I managed to book a room at a hotel so we won't have to sleep in the airoport and I have also managed to book the tickets for tomorrow. You know, we are here from 7 o'clock in the morning so we were the first in line when they announced that the airport is going to close. We were so lucky cause otherwise we would have had to stay for sure for 4-5 hours. This way, now we will also have time to visit this city.
(de ce???)
You know that you have to recover your laguage, no? Ok. We managed to recover ours. I told my wife that we have to recover them but she told me that for sure there are already in Canada but I came here and found out that all the luggages, regardless of their final destination will be dropped here. So here I am, just want to ask where did they drop the luggages that had to reach Canada.
(hey man take a breath)
Look at them, what a chaos. They can't even manage to display latest news on the LCDs. They write them on papers. Hahaha. Ah, look that guy is saying something.
(yelling) Hey man, can you please talk louder and in English? There are people here who would appreciate that.
(de ce???)
(to me) Why don't they put everything on the LCDs, I don't get it...
... si tot asa pentru inca vreo 10 minute. Cine stie ce o mai fii spus el pe acolo.
La un moment dat, lucky me, gaseste alta victima la fel de vorbareata. Nu am reusit sa mai imi dau seama daca vorbeau unul cu celalalt si aveau o relatie de comunicare (adica relatia aia de emitator-receptor) sau daca era doar unidirectionala - doar emiteau (fiecare cu a lui, ca sa zic asa).
In fine, eu imi vad de ale mele. Imi continui ascensiunea in ciorchinele putred si reusesc si eu sa aflu ceva: toate zborurile sunt anulate pana cel putin a doua zi (mai tarziu au revenit la decizia asta, dar nu m-a ajutat cu nimic), toate bagajele sunt lasate. Nu se stie cat, nu se stie unde.
Si totusi... de ce???
In strainatati, in vremuri de criza si haos social, coada nu are forma unei linii continue si armonioase ci stam toti intr-un talmes balmes in forma de ciorchine, lipiti unul de celalalt ca sardinele din cutie si ne uitam disperati cat mai avem pana in fata sau pana ne baga cineva in seama.
Langa mine, un nene care pare indian (or something similar). Aflu mai tarziu ca sta in Canada. Why am I not surprised?
Doar ca nu stiu de ce nenea asta vorbeste mult. Cu oricine si orice. La un moment dat ma vede si inevitabilul se produce. De ce???
Hi.
Hi.
(de ce???)
Where were you travelling?
(de ce???) bla bla bla
I see. Well, I was travelling with my wyfe back to Canada. You know we have been in holidays all over Europe and I told her that this vulcano will ruine our vacation but she didn't beleive me and here we are now stuck in this city. If she would have listen to me, now we were back home but no, she wanted to see also this and that to go there and everywhere but lucky us, I managed to book a room at a hotel so we won't have to sleep in the airoport and I have also managed to book the tickets for tomorrow. You know, we are here from 7 o'clock in the morning so we were the first in line when they announced that the airport is going to close. We were so lucky cause otherwise we would have had to stay for sure for 4-5 hours. This way, now we will also have time to visit this city.
(de ce???)
You know that you have to recover your laguage, no? Ok. We managed to recover ours. I told my wife that we have to recover them but she told me that for sure there are already in Canada but I came here and found out that all the luggages, regardless of their final destination will be dropped here. So here I am, just want to ask where did they drop the luggages that had to reach Canada.
(hey man take a breath)
Look at them, what a chaos. They can't even manage to display latest news on the LCDs. They write them on papers. Hahaha. Ah, look that guy is saying something.
(yelling) Hey man, can you please talk louder and in English? There are people here who would appreciate that.
(de ce???)
(to me) Why don't they put everything on the LCDs, I don't get it...
... si tot asa pentru inca vreo 10 minute. Cine stie ce o mai fii spus el pe acolo.
La un moment dat, lucky me, gaseste alta victima la fel de vorbareata. Nu am reusit sa mai imi dau seama daca vorbeau unul cu celalalt si aveau o relatie de comunicare (adica relatia aia de emitator-receptor) sau daca era doar unidirectionala - doar emiteau (fiecare cu a lui, ca sa zic asa).
In fine, eu imi vad de ale mele. Imi continui ascensiunea in ciorchinele putred si reusesc si eu sa aflu ceva: toate zborurile sunt anulate pana cel putin a doua zi (mai tarziu au revenit la decizia asta, dar nu m-a ajutat cu nimic), toate bagajele sunt lasate. Nu se stie cat, nu se stie unde.
Si totusi... de ce???
joi, 3 iunie 2010
Aeroport - scena 1 - scena cu herente(am scris direct cum se citeste)
Ia uite-ma pe mine carand pe una bucata brat una bucata geanta si pe alta bucata brat alta bucata geanta. Mai mare si mai grea.
Tot eu trec pe langa una bucata televizor(plasma, lcd sau ce o fi) care ma anunta de unde pot sa iau urmatorul avion, adica gate-ul.
Location where I can see myself - un aeroport. De unde vreau sa ajung pe un alt aeroport ca un purice care tocmai si-a facut plinul si tusti zburdalnic in cautarea fericirii pe un alt aeroport.
Ia uite-ma pe mine acum privind disperata pe una alta bucata televizor(plasma, lcd sau ce o fi) cu ochii cat cepele si intrebandu-ma daca altitudinea mi-a afectat atat de rau viziunea, creierul, neuronul sau ochiul care citeste doar atat CANCELLED. As fi vrut sincer sa imi afecteze una din cele enumerate decat sa mai trec prin ce am trecut after.
Dar nu... cum se intampla de obicei, nimic din ceea ce iti doresti, nu ti se intampla fix atunci. Si da, ele adica toate zboarele erau CANCELLED. Ce nu intelegi?
Sa va mai spun? Asta s-a intamplat la 5 minute dupa ce am aterizat eu. A? Va dati seama ce bine ar trebui sa ma simt? M-au asteptat pe mine ca sa ajung acolo... oh la naiba ... ce dragut!!!
Bun... nu ma insala privirile. Si asta nu pentru ca m-am convins eu de buna voie si nesilita ca inca mai sunt intreaga la cap ci tot puhoiul de lume (alias sute/mii de oameni) care mergeau frenetic in jurul meu sau care incotro precum furnicile dintr-un musuroi de-al lor. Doar ca daca la furnici s-a determinat ca exista o organizare care tinde spre societatea perfecta, in cazul asta organizarea a tins spre haosul perfect. Si l-a si atins.
Si uite-ma iar pe mine cum ma asez la o prima coada la un loc cu alti o mie de oameni, incercand sa pun mana pe un the next flying ticket.
Si uite-l si pe el, herente (am sa zic direct asa, ca e mult mai sanatos) cum se apropie de mine (cum naiba m-o fii nimerit, nu stiu) si intrebandu-ma intr-o romaneasca neaosa cu accent de Husi: Da' di shie stati la coada asta? De ce nu i-oi fi raspuns: Pai ce sa fac si eu ma nene, cand ma plictisesc acasa, vin si stau pe la cozi prin aeroporturi ca in astea strainesti e marfa... iti mai dau si cate o apa pe gratis sau poti sa iti iei si cafea (la naiba!!!) pe gratis. Dar nu... i-am explicat frumos si cuminte ca asa se face cand ti se anuleaza un zbor. Insisti sa pleci spre aceeasi destinatie numa ca iti mai trebuie si un bilet care sa modifice modificarea.
Pai si she facem? (pai nu-ti spusei?!?!?) Si tot el: Ia vedeti dumneavoastra colo ca mai zishe unul ceva in engleza ca eu nu prea le am cu astea.
Si plec sa vad ce zice nenea in engleza.
Si el, hopa dupa mine. Si tot asa cateva ore.
Mai tarziu:
Si locuiti de mult acolo? (acolo fiind destinatia mea finala, misiune imposibila 15)
Nu nu - ma duc pentru prima data.
Aa... pai eu ma duc demult acolo. Am un biznes acolo. Uitati cartea mea de vizita, in caz ca ne pierdem prin aeroport sa ma puteti suna.
La naiba, avem si carte de vizita. Cat de profi!!!
Da, sigur... imi venea sa ii raspund. Si nu ne mai putem juca de-a v-ati ascunselea?!? Of of...
Iau cartea, o bag intr-un buzunar si plec... incercand cu disperare sa il pierd, sa ma piarda si sa never ever meet again. Dar nu am norocul asta vreo doua ore. Si mai vorbim cate una alta cu accent moldovenesc pe alaturi.
Si cine spune ca fumatul omoara, se insala amarnic. Caci mi-e mi-a salvat viata. Pentru ca in disperarea mea de a gasi un loc unde sa pot fuma, reusii sa il pierd. Bine, solutia a fost una singura - iesi mataluta (adica eu) frumos afara din aeroport, pe usa aia de se invarte monoton
si acolo poti fuma nene pana ti se inegreste si cealalta jumatate de plaman, daca nu o fi deja. Asa ca hip hip ura - sunt si afara, sunt si cu tigarile in mana si mai sunt si cu un herente in minus.
Uitai eu sa va spui ceva, ca nu lipseau ghiulul de o tona, lantul gros de un deget, ciocatele, geaca de piele maro, diplomatul negru(sau maro... chiar nu imi mai amintesc).
Buun... imi las jos ambele genti, ma asez pe o piatra rece, imi aprind o tigara, trag cu putere din ea, dau sa iau telefonul din buzunar si (binenteles) scot carticica mica de vizita.
Si uite asa, aflu eu intr-un ras isteric si necontrolat ca am avut deosebita ocazie sa il cunosc pe herente closca din husi, judetul vaslui. Closca, adica tanti aia care sta pe oua multe zile. Are firma de constructii cu adresa la yahoo.
Eh, cat de nebuna poate sa fie viata asta si cat de mult misto poate sa faca ea de mine? Cum ai mai putea sa te mai superi in astfel de conditii?
Daca reusesti sa nu o iei razna, razi nene sanatos, cat te tine gura ca mai bine te distrezi decat sa te enervezi. Pai nu-i ashe?
Trebuie sa adaug si asta: orice asemanare cu realitatea nu este pur intamplatoare, chiar asa a fost.
Tot eu trec pe langa una bucata televizor(plasma, lcd sau ce o fi) care ma anunta de unde pot sa iau urmatorul avion, adica gate-ul.
Location where I can see myself - un aeroport. De unde vreau sa ajung pe un alt aeroport ca un purice care tocmai si-a facut plinul si tusti zburdalnic in cautarea fericirii pe un alt aeroport.
Ia uite-ma pe mine acum privind disperata pe una alta bucata televizor(plasma, lcd sau ce o fi) cu ochii cat cepele si intrebandu-ma daca altitudinea mi-a afectat atat de rau viziunea, creierul, neuronul sau ochiul care citeste doar atat CANCELLED. As fi vrut sincer sa imi afecteze una din cele enumerate decat sa mai trec prin ce am trecut after.
Dar nu... cum se intampla de obicei, nimic din ceea ce iti doresti, nu ti se intampla fix atunci. Si da, ele adica toate zboarele erau CANCELLED. Ce nu intelegi?
Sa va mai spun? Asta s-a intamplat la 5 minute dupa ce am aterizat eu. A? Va dati seama ce bine ar trebui sa ma simt? M-au asteptat pe mine ca sa ajung acolo... oh la naiba ... ce dragut!!!
Bun... nu ma insala privirile. Si asta nu pentru ca m-am convins eu de buna voie si nesilita ca inca mai sunt intreaga la cap ci tot puhoiul de lume (alias sute/mii de oameni) care mergeau frenetic in jurul meu sau care incotro precum furnicile dintr-un musuroi de-al lor. Doar ca daca la furnici s-a determinat ca exista o organizare care tinde spre societatea perfecta, in cazul asta organizarea a tins spre haosul perfect. Si l-a si atins.
Si uite-ma iar pe mine cum ma asez la o prima coada la un loc cu alti o mie de oameni, incercand sa pun mana pe un the next flying ticket.
Si uite-l si pe el, herente (am sa zic direct asa, ca e mult mai sanatos) cum se apropie de mine (cum naiba m-o fii nimerit, nu stiu) si intrebandu-ma intr-o romaneasca neaosa cu accent de Husi: Da' di shie stati la coada asta? De ce nu i-oi fi raspuns: Pai ce sa fac si eu ma nene, cand ma plictisesc acasa, vin si stau pe la cozi prin aeroporturi ca in astea strainesti e marfa... iti mai dau si cate o apa pe gratis sau poti sa iti iei si cafea (la naiba!!!) pe gratis. Dar nu... i-am explicat frumos si cuminte ca asa se face cand ti se anuleaza un zbor. Insisti sa pleci spre aceeasi destinatie numa ca iti mai trebuie si un bilet care sa modifice modificarea.
Pai si she facem? (pai nu-ti spusei?!?!?) Si tot el: Ia vedeti dumneavoastra colo ca mai zishe unul ceva in engleza ca eu nu prea le am cu astea.
Si plec sa vad ce zice nenea in engleza.
Si el, hopa dupa mine. Si tot asa cateva ore.
Mai tarziu:
Si locuiti de mult acolo? (acolo fiind destinatia mea finala, misiune imposibila 15)
Nu nu - ma duc pentru prima data.
Aa... pai eu ma duc demult acolo. Am un biznes acolo. Uitati cartea mea de vizita, in caz ca ne pierdem prin aeroport sa ma puteti suna.
La naiba, avem si carte de vizita. Cat de profi!!!
Da, sigur... imi venea sa ii raspund. Si nu ne mai putem juca de-a v-ati ascunselea?!? Of of...
Iau cartea, o bag intr-un buzunar si plec... incercand cu disperare sa il pierd, sa ma piarda si sa never ever meet again. Dar nu am norocul asta vreo doua ore. Si mai vorbim cate una alta cu accent moldovenesc pe alaturi.
Si cine spune ca fumatul omoara, se insala amarnic. Caci mi-e mi-a salvat viata. Pentru ca in disperarea mea de a gasi un loc unde sa pot fuma, reusii sa il pierd. Bine, solutia a fost una singura - iesi mataluta (adica eu) frumos afara din aeroport, pe usa aia de se invarte monoton
si acolo poti fuma nene pana ti se inegreste si cealalta jumatate de plaman, daca nu o fi deja. Asa ca hip hip ura - sunt si afara, sunt si cu tigarile in mana si mai sunt si cu un herente in minus.
Uitai eu sa va spui ceva, ca nu lipseau ghiulul de o tona, lantul gros de un deget, ciocatele, geaca de piele maro, diplomatul negru(sau maro... chiar nu imi mai amintesc).
Buun... imi las jos ambele genti, ma asez pe o piatra rece, imi aprind o tigara, trag cu putere din ea, dau sa iau telefonul din buzunar si (binenteles) scot carticica mica de vizita.
Si uite asa, aflu eu intr-un ras isteric si necontrolat ca am avut deosebita ocazie sa il cunosc pe herente closca din husi, judetul vaslui. Closca, adica tanti aia care sta pe oua multe zile. Are firma de constructii cu adresa la yahoo.
Eh, cat de nebuna poate sa fie viata asta si cat de mult misto poate sa faca ea de mine? Cum ai mai putea sa te mai superi in astfel de conditii?
Daca reusesti sa nu o iei razna, razi nene sanatos, cat te tine gura ca mai bine te distrezi decat sa te enervezi. Pai nu-i ashe?
Trebuie sa adaug si asta: orice asemanare cu realitatea nu este pur intamplatoare, chiar asa a fost.
marți, 1 iunie 2010
Eu cand vreau sa fluier, fluier...
... dar daca vreau sa zbor, mai bine stau acasa. Da da. Asa e. Caci concluzia asta fuse trasa dupa 4 tentative de decolare/aterizare (in ordinea aceasta) intr-un anumit oras, haaat departe, peste sapte mari si sapte tari. Caci asa parea cand eu tot plecam si nu mai ajungeam la destinatia mea finala (this is pour les connaisseurs) si atat de intangibila.
Sa nu va imaginati nici luna, nici marte, nici macar africa sau australia sau mai stiu eu ce alte locatii exotice si indepartate. Nu nu. Este vorba doar despre un orasel rau amplasat (adica departe de casa mea) la 3-4-5 tari distanta in functie de traseul ales. Iar daca traseul ales este prin aer iar prin aer mai circula si particule zburdalnice de cenusa vulcanica si daca mai si trebuie sa schimbi 2 avioane... atunci esti in rolul principal din misiune imposibila 15.
Ce mai conteaza ca tu zbori deasupra norilor ce te despart ca o panza dichisit croita de mesteri mari zidari cand tu puti ca un porc (mascul) caci esti dupa doua zile si o noapte petrecute intr-un aeroport central si (ne)functional si babelonian din inima Europei? Sau mai conteaza ca (teoretic) (si practic) tie iti e cam frica sa zbori? Cand auzi si simti ca in sfarsit vei decola inima ti se urca in gat de bucurie in loc sa mai coboare in chiloti de frica... He heeee... si uite cum si frica este relativa :))
Pleci azi pentru haaaat timp dar te intorci maine desi ai impresia ca au trecut vreo 2-3 luni intre cele 40 de ore si doua terminaluri (1 si 2) ; caci de, natura are planurile si cusururile ei... mai putem noi sa facem ceva?
Uitai sa spui (cred ca imi trec in cartea mea de vizita). Eu cand zbor si mai si aterizez, imi fac aparitia mai ceva ca-n filme si in loc de explozii si artificii (asta ar fi cam mult pentru contextul dat - stiti, eu sunt in avion) aduc fum mult si cenusa neagra. Ca sa apar si eu ca die hard 16. Ca alta trena nu imi place. Si daca nu e dupa mine, e in fata mea... Si tot asa, pe unde ajung eu, ajunge si norul.
Good evening ladies and gentlemens and welcome to our board...
Guten Abend Damen und Herren und ...blabla... willkommen ...blablabla...
Buenas noches ....blabla(spanish version)... bienvenidos a nuestro ....blabla(spanish version)...
Si mai e si tanti robot care ne spune in romana.
Si tu tot speri si incepi sa canti I believe I can flyyyyy... dar nu. Te inseli amarnic. Si uite asa norul iti taie brusc melodia la jumate si tu inghiti in sec si te dai jos din avion (luckily, nu in zbor) si iti bagi coada intre picioare si te asezi la coada de 8 ore de rebooking, respectiv 2. E dupa cat spatiu ocupa norul.
Si ca tot am dat numai de filme cat am scris povestea asta, sa nu il uitam nici pe favoritul meu tom hanks in terminalul. Ei bine eu m-am vazut live in terminalul 2. Caci atat de bine invatasem eu aeroportul prin care m-am plimbat in total 30 de ore plus minus minutele in care ma duceam pe la the toilets iar acolo nu putem contoriza prea mult plimbat. Ma simteam ca acasa... la naiba!
Da' pan' la urma e de bine. Ca uite cum aduni vreo 6-7-8 povesti de pus pe blog (asta e versiunea uptodate de la de spus nepotilor) si dupa ce trece o zi sau doua razi si tu la ironia ce ti-o joaca natura. Ca sa nu zicem ca esti doar un prost perseverent.
Revin.
Sa nu va imaginati nici luna, nici marte, nici macar africa sau australia sau mai stiu eu ce alte locatii exotice si indepartate. Nu nu. Este vorba doar despre un orasel rau amplasat (adica departe de casa mea) la 3-4-5 tari distanta in functie de traseul ales. Iar daca traseul ales este prin aer iar prin aer mai circula si particule zburdalnice de cenusa vulcanica si daca mai si trebuie sa schimbi 2 avioane... atunci esti in rolul principal din misiune imposibila 15.
Ce mai conteaza ca tu zbori deasupra norilor ce te despart ca o panza dichisit croita de mesteri mari zidari cand tu puti ca un porc (mascul) caci esti dupa doua zile si o noapte petrecute intr-un aeroport central si (ne)functional si babelonian din inima Europei? Sau mai conteaza ca (teoretic) (si practic) tie iti e cam frica sa zbori? Cand auzi si simti ca in sfarsit vei decola inima ti se urca in gat de bucurie in loc sa mai coboare in chiloti de frica... He heeee... si uite cum si frica este relativa :))
Pleci azi pentru haaaat timp dar te intorci maine desi ai impresia ca au trecut vreo 2-3 luni intre cele 40 de ore si doua terminaluri (1 si 2) ; caci de, natura are planurile si cusururile ei... mai putem noi sa facem ceva?
Uitai sa spui (cred ca imi trec in cartea mea de vizita). Eu cand zbor si mai si aterizez, imi fac aparitia mai ceva ca-n filme si in loc de explozii si artificii (asta ar fi cam mult pentru contextul dat - stiti, eu sunt in avion) aduc fum mult si cenusa neagra. Ca sa apar si eu ca die hard 16. Ca alta trena nu imi place. Si daca nu e dupa mine, e in fata mea... Si tot asa, pe unde ajung eu, ajunge si norul.
Good evening ladies and gentlemens and welcome to our board...
Guten Abend Damen und Herren und ...blabla... willkommen ...blablabla...
Buenas noches ....blabla(spanish version)... bienvenidos a nuestro ....blabla(spanish version)...
Si mai e si tanti robot care ne spune in romana.
Si tu tot speri si incepi sa canti I believe I can flyyyyy... dar nu. Te inseli amarnic. Si uite asa norul iti taie brusc melodia la jumate si tu inghiti in sec si te dai jos din avion (luckily, nu in zbor) si iti bagi coada intre picioare si te asezi la coada de 8 ore de rebooking, respectiv 2. E dupa cat spatiu ocupa norul.
Si ca tot am dat numai de filme cat am scris povestea asta, sa nu il uitam nici pe favoritul meu tom hanks in terminalul. Ei bine eu m-am vazut live in terminalul 2. Caci atat de bine invatasem eu aeroportul prin care m-am plimbat in total 30 de ore plus minus minutele in care ma duceam pe la the toilets iar acolo nu putem contoriza prea mult plimbat. Ma simteam ca acasa... la naiba!
Da' pan' la urma e de bine. Ca uite cum aduni vreo 6-7-8 povesti de pus pe blog (asta e versiunea uptodate de la de spus nepotilor) si dupa ce trece o zi sau doua razi si tu la ironia ce ti-o joaca natura. Ca sa nu zicem ca esti doar un prost perseverent.
Revin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)