marți, 1 iunie 2010

Eu cand vreau sa fluier, fluier...

... dar daca vreau sa zbor, mai bine stau acasa. Da da. Asa e. Caci concluzia asta fuse trasa dupa 4 tentative de decolare/aterizare (in ordinea aceasta) intr-un anumit oras, haaat departe, peste sapte mari si sapte tari. Caci asa parea cand eu tot plecam si nu mai ajungeam la destinatia mea finala (this is pour les connaisseurs) si atat de intangibila.

Sa nu va imaginati nici luna, nici marte, nici macar africa sau australia sau mai stiu eu ce alte locatii exotice si indepartate. Nu nu. Este vorba doar despre un orasel rau amplasat (adica departe de casa mea) la 3-4-5 tari distanta in functie de traseul ales. Iar daca traseul ales este prin aer iar prin aer mai circula si particule zburdalnice de cenusa vulcanica si daca mai si trebuie sa schimbi 2 avioane... atunci esti in rolul principal din misiune imposibila 15.

Ce mai conteaza ca tu zbori deasupra norilor ce te despart ca o panza dichisit croita de mesteri mari zidari cand tu puti ca un porc (mascul) caci esti dupa doua zile si o noapte petrecute intr-un aeroport central si (ne)functional si babelonian din inima Europei? Sau mai conteaza ca (teoretic) (si practic) tie iti e cam frica sa zbori? Cand auzi si simti ca in sfarsit vei decola inima ti se urca in gat de bucurie in loc sa mai coboare in chiloti de frica... He heeee... si uite cum si frica este relativa :))

Pleci azi pentru haaaat timp dar te intorci maine desi ai impresia ca au trecut vreo 2-3 luni intre cele 40 de ore si doua terminaluri (1 si 2) ; caci de, natura are planurile si cusururile ei... mai putem noi sa facem ceva?

Uitai sa spui (cred ca imi trec in cartea mea de vizita). Eu cand zbor si mai si aterizez, imi fac aparitia mai ceva ca-n filme si in loc de explozii si artificii (asta ar fi cam mult pentru contextul dat - stiti, eu sunt in avion) aduc fum mult si cenusa neagra. Ca sa apar si eu ca die hard 16. Ca alta trena nu imi place. Si daca nu e dupa mine, e in fata mea... Si tot asa, pe unde ajung eu, ajunge si norul.

Good evening ladies and gentlemens and welcome to our board...
Guten Abend Damen und Herren und ...blabla... willkommen ...blablabla...
Buenas noches ....blabla(spanish version)... bienvenidos a nuestro ....blabla(spanish version)...
Si mai e si tanti robot care ne spune in romana.

Si tu tot speri si incepi sa canti I believe I can flyyyyy... dar nu. Te inseli amarnic. Si uite asa norul iti taie brusc melodia la jumate si tu inghiti in sec si te dai jos din avion (luckily, nu in zbor) si iti bagi coada intre picioare si te asezi la coada de 8 ore de rebooking, respectiv 2. E dupa cat spatiu ocupa norul.

Si ca tot am dat numai de filme cat am scris povestea asta, sa nu il uitam nici pe favoritul meu tom hanks in terminalul. Ei bine eu m-am vazut live in terminalul 2. Caci atat de bine invatasem eu aeroportul prin care m-am plimbat in total 30 de ore plus minus minutele in care ma duceam pe la the toilets iar acolo nu putem contoriza prea mult plimbat. Ma simteam ca acasa... la naiba!

Da' pan' la urma e de bine. Ca uite cum aduni vreo 6-7-8 povesti de pus pe blog (asta e versiunea uptodate de la de spus nepotilor) si dupa ce trece o zi sau doua razi si tu la ironia ce ti-o joaca natura. Ca sa nu zicem ca esti doar un prost perseverent.

Revin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu